Într-o lume în care suntem înconjurați de tot mai multe provocări, tentații și tot felul de distrageri, modul în care ne dorim să ne trăim viața, depinde doar de noi, cât de intenționați suntem și ce decizii luam pentru a ne ajuta dezvoltarea.
A fi intenționat, înseamnă un singur lucru și, anume, de a ne urmări cu claritate ceea ce dorim să obținem și să muncim în acea direcție chiar și atunci când vântul ne este potrivnic. A fi intenționat, înseamnă să ai o direcție pe care o urmezi și să muncești pentru visul tău chiar și atunci când simți că nu funcționează. Atunci când ceva nu funcționează, nu înseamnă că trebuie să te oprești, ci să găsești o altă cale prin care să-ți atingi obiectivul. Intenționalitatea dă direcție și creează contextul pentru schimbare.
Eu am trecut prin toți acești pași, oră de oră, zi de zi, lună de lună și, să fi intenționat, înseamnă să muncești în direcția visului tău și să nu renunți. Dezvoltarea are nevoie de intenție clară și asumată.
Dar, intenția nu este suficientă dacă nu știi unde te afli, aici intervine auto-observarea, acea capacitate de a-ți privi gândurile și reacțiile fără să le judeci, ca un explorator care descoperă cu curiozitate teritorii necunoscute. Este foarte important să cunoști ce fel de tipar ai, dacă ai gânduri repetitive sau limitative, ce emoții ignori și reacțiile automate și, cu fiecare clipă de conștientizare, să simți că te apropii mai mult de cine ești cu adevărat.
De-a lungul timpului am trecut prin tot felul de necazuri și mi-a luat ceva timp să înțeleg că atâta timp cât voi da vina pe ceilalți, nu mă voi vindeca, nu voi crește, nu voi merge înainte. Nu puteamt controla tot ce mi se întâmpla, dar puteam controla ce să fac din acel moment. Asumarea responsabilității mi-a oferit puterea pe care nu știam că o am și asta mi-a permis să dau sens vieții, să-mi descopăr limitele, convingerile limitative și să le elimin.
Dezvoltarea personală este ca o mașină cu două scaune, cel al șoferului este cel în care stai tu și scaunul de lângă tine este pentru cel care în diferite momente ale vieții îți este alături. În drumul nostru spre atingerea obiectivului, avem nevoie de oameni care ne susțin. Scaunul din dreapta nu poate fi ocupat de oricine, e pentru cel care a fost cu tine, pas cu pas, în drumul tău spre cine ești azi. Pentru mine, acel scaun a fost ocupat, pe rând, de oameni diferiți: psihologul care m-a ascultat când nu mai știam cine sunt, coach-ul care m-a întrebat ”Ce vrei, cu adevărat?”, mentorii care au crezut în mine când eu ezitam, sora care este cel mai mare sprijin al meu, dar poate fi și cel mai mare critic și, uneori avem nevoie și de așa ceva și, nu în ultimul rând, partenera de viață, cea alături de care viața mea s-a schimbat și am crescut împreună. Dezvoltarea personală nu e o călătorie solo, ai nevoie de cineva pe scaunul de lângă tine, nu sa-ți spună unde să mergi, ci să stea acolo, prezent, tăcut uneori, dar mereu cu tine, să-ți amintească, atunci când vrei să te oprești, de ce ai pornit. Așa că, este foarte important cu ce fel de oameni ne înconjurăm.
Și ultimul pas, practica. Practică, practică, practică. Practica cere răbdare, e foarte adevărat, dar aduce transformare reală.
Toți vrem mai mult. Mai mult sens, mai mult impact, mai mult echilibru și, poate, uneori, mai multă liniște în haosul din capul nostru.
Oricât de puternic e ”vreau-ul” din mintea noastră, adevărata transformare se joacă în terenul mic. Acolo unde nu te vede nimeni, acolo unde nu te aplaudă nimeni, acolo unde ambiția nu mai e strigăt, ci alegere conștientă.
Ambiția adevărata nu se vede în visuri mari, ci în micile acțiuni zilnice. În dimineața când te ridici din pat, deși nu ai chef de nimic, în momentul când spui ”nu” unei distrageri și ”da” unei promisiuni făcute ție, în ziua în care nu ești motivat, dar îți faci practica oricum.
Asta e practica zilnică, nu te schimbă dintr-o dată, dar te ține pe drum. Nu te transformă spectaculos, dar te transformă sigur.
În viața mea, am cunoscut frustrare, furie, confuzie, frică, dar le-am înfruntat nu cu idei mari, ci cu pași mici, zilnici: scris zilnic în jurnal, minium 30 de minute de citit în fiecare seară, nu scrollat, exerciții de respirație conștientă, o decizie asumată în fiecare zi, oricât de mică ar fi.
Tu ce ai ales azi pentru tine? Ce ai făcut, chiar și puțin, care te duce mai aproape de cine vrei să devii?
Cu prietenie,
Bogdan
#vorbecareapropie