Fiind primul articol de pe blog, vreau să împărtășesc cu tine o poveste, o poveste personală care și-a pus amprenta asupra dezvoltării mele ca om, frate și partener de viață și care m-a adus azi în cea mai împlinită, poate, etapă a vieții mele.
Povestea începe în anul 2020, în plină pandemie, când, pentru prima dată în 24 de ani de muncă, mi s-a întâmplat să fiu concediat. Asta se întâmpla în luna august. Lucram ca inginer de producție (formarea mea de bază profesională fiind de inginer în tehnologia sudării) și tocmai mă întorsesem dintr-o delegație de la Baia Mare. Auzisem că e ceva agitație și am fost să întreb dacă postul meu este în pericol, mă simțeam nesigur, ăsta e adevărul. Cu acea ocazie am fost anunțat că nu mai au nevoie de serviciile mele și că am câteva zile la dispoziție pentru a preda ce aveam pe inventar.
A fost foarte frustrant și simțeam că mi se făcea o nedreptate. Firma avea contracte, eram în plină producție, dar, totuși, alegeau să disponibilizeze aproape jumătate din angajați.
A urmat o perioadă de 6 luni în care am plasat CV-uri pe toate platformele posibile, nu primeam nici măcar un apel. În luna februarie, am primit primul apel pentru a merge la un interviu la Tulcea, la șantierul naval. O excursie de două zile, care s-a dovedit a fi doar o risipă de bani, de energie și de timp.
Întors acasă, la câteva săptămâni după interviul avut la Tulcea, am avut un nou interviu pe zoom, pentru o firmă din Cisnădie, Sibiu. Simțeam că l-am luat pe Dumnezeu de picior. După interviul avut pe zoom, am mers la Sibiu pentru o întrevedere cu patronul francez. M-au angajat, m-am mutat la Sibiu, îmi plăcea ce făceam, pachet salarial bunuț, dar, lunile de miere s-au scurs și cu o zi înainte de a finaliza perioada de probă, mi-au spus ca sunt liber de contract.
M-am întors acasă, supărat, am reluat căutările și după o lună am plecat la Cluj Napoca. Se pare că am o slăbiciune pentru Ardeal.
Ajuns la Cluj, mi-am spus că trebuie să fac tot posibilul să mă integrez, că nu-mi permit un alt eșec. Nici Clujul nu mi-a purtat noroc. Nu m-am acomodat cu cultura locală și am început să-mi pregătesc bagajele de întoarcere acasă. Îmi aduc aminte și acum: eram în centrul orașului și, trecând pe lângă o biserică, m-am hotărât să intru. Nu sunt bisericos, dar în acel moment așa am simțit să fac. M-am rugat cu gândul că Dumnezeu știe cel mai bine ce e bine pentru mine. Și se pare că Dumnezeu avea planuri pentru mine, pentru că, după patru luni mă întorceam acasă cu coada între picioare, cu visuri spulberate, frustrări și multă suferință.
La o săptămână după întoarcerea acasă, aveam să mă angajez, tot ca Inginer de producție. Se întrezărea o luminiță, numai că, Dumnezeu, din nou, avea alte planuri pentru mine.
În primele 3 luni, ce mi-a fost dat să trăiesc, nu doresc nici celei mai antipatice persoane. Am fost amenințat cu bătaia, am fost înjurat, umilit. Eram într-o stare în care nu mă recunoșteam. Acea perioadă de 3 luni a fost scânteia care a aprins dorința de schimbare.
Pe 1 Ianuarie 2022, pentru prima dată, am avut o discuție cu mine, mi-am pus niște întrebări care aveau să mă conducă la cel care sunt azi. Răspunsurile nu au fost cele mai inspirate, dar au fost ceea ce am avut nevoie atunci ca să încep o transformare, pe care nici măcar nu o bănuiam.
Am început să fac singurul lucru în care nu credeam absolut deloc, să citesc cărți de dezvoltare personală. În paralel cu cărțile pe care le citeam, am început să merg la terapie. Au fost primele două decizii care și-au pus amprenta asupra mea, într-un mod miraculos, în primele șase luni ale anului 2022.
În august 2022, avea să se întâmple ceva ce-mi doream de ceva timp. La recomandarea unei cunoștințe am intrat în contact cu un coach de dezvoltare personală. Pentru că, nu-i așa, Dumnezeu lucrează prin oameni.
După o primă ședință de coaching gratuită, aveam să încep procesul care mi-a schimbat complet viața. Au urmat peste 35 de ședințe în care am învățat ce înseamnă să ai valori și să trăiești conform valorilor tale, ce este leadership-ul și cum să oferi plus valoare oamenilor de lângă tine.
După vreo 4 sesiuni, aveam să am cea mai mare conștientizare și să aflu răspunsurile la rugăciuni, doream să devin coach. Coach certificat Maxwell Leadership. Tot ce am făcut din acel moment, am făcut cu gândul de a mă perfecționa pentru când aveam să devin coach. Era visul meu, mă gândeam la el zilnic, vizualizam locul, vizualizam până și hainele în care eram îmbrăcat.
În iulie 2024 am fost certificat ca și coach. Poți ghici unde a avut loc evenimentul? Da, la Cluj Napoca.
În urma certificării ca și coach, mi-am ales ca nișă de coaching, comunicarea și leadership-ul. Și am făcut această alegere din două motive:
- În urmă cu ceva ani, am fost diagnosticat cu cancer în gât. A fost un moment care m-a schimbat complet.
Comunicarea înseamnă emoție, înseamnă conexiune, înseamnă empatie. Dar, ce se întâmplă atunci când nu ne exprimăm emoțiile și acestea rămân în interiorul nostru, înăbușite și nerostite? Se poate întâmpla ce mi s-a întâmplat mie. O somatizare în centrul vorbirii. Fiind timid, introvertit, timorat, îmi era foarte greu să-mi exteriorizez emoțiile, gândurile, să-mi fac vocea auzită. De aceea, am această pasiune pentru comunicare.
- De ce leadership?
Pentru că nu poți să oferi ceea ce nu ai. Leadership-ul începe cu tine, cu leadership-ul propriu. Nu putem fi lideri pentru cei din jurul nostru, fără să avem un leadership personal, ancorat în valori. E nevoie de dezvoltare personală, de viziune, de introspecție. Și ce fel de lideri am fi daca nu oferim plus valoare celor de lângă noi? Și, când faci asta, trebuie să fii bine cu tine, să fii în contact cu tine, cu valorile tale, pentru că oferi din ceea ce ai, nu poți oferi ceea ce nu ai.
Este înălțător să ajuți!
Cu prietenie,
Bogdan
